Our social:

Latest Post

marți, 10 iunie 2014

Hyperboreii si Zamolxismul


Lucrarea macedoneanului Branislav Stefanovski ofera accesul la izvoare si la un tezaur de informatii istorice necunoscute pana acum in istoriografia romana si care sunt in concordanta cu izvoarele indirecte din scrierile istoricilor sau autorilor antici.
In acelasi timp, amploarea si complexitatea investigatiei multidisciplinare, realizata cu instrumente istorice, lingvistice, arheologice, recursuri la Biblie, propune ipoteze indraznete legate de cunoasterea lumii vechi si despre radacinile crestinismului.
Sunt date extrem de utile pentru istoricii din diferite domenii, pentru filozofia istoriei si a cunoasterii si, nu in cele din urma, pentru toti cei care sunt interesati de propria cunoastere.
Branislav Stefanovski s-a nascut la 23 decembrie 1951 in Macedonia si este inginer electronist, pictor, poet, apicultor profesionist, cercetator in domeniile istoriei, limbii, religiei si mitologiei, heraldicii si toponimiei, expert in medicina alternativa si are deja publicate mai multe studii si carti legate de lumea traco-daca dar si depsre macedo-romani.
Sursa:

Dacul ajuns pretorian la Roma si care a trait pana la 85 de ani



Roma a fost din totdeauna un oras cosmopolit , un oras pestrit , multicultural, in care au coexistat pe langa cetatenii romani si alte popoare . Dacii au fost si ei prezenti la Roma , atat ca gladiatori , apreciati de intreaga lume antica pentru atitudinea lor in lupta si lipsa lor de frica in fata mortii , cat si ca cetateni romani cu drepturi depline .
Inca din 44 i.Hr. sunt referiri la prezenta dacilor in Imperiul Roman sau chiar in mareata capitala antica : Roma. Una dintre arenele de gladiatori din Roma se numea Ludus Dacicus. Simpla existenta a acestui nume ne sugereaza ca romanii acordau importanta gladiatorilor daci si ca numarul acestor gladiatori era destul de insemnat.
Dar sunt exemple si de daci care aveau functii sau pozitii sociale importante si nu doar cei care s-au implicat in activitatea militara. Anterior cuceririi Daciei , gasim o inscriptie a lui Lucius Avilius Dacus ,al carui nume e sculptat in marmura in anul 70 d.Ch. O alta inscriptie a fost descoperita pe Via Flaminia, si este dedicata memoriei reginei Zia, vaduvei regelui costobocilor, Pieporus, pusa de nepotii ei Natoporus si Driglisa.
Se pare ca pe Via Flaminia erau gazduiti ostateci de origine regala si nobila. Prezenta dacilor la Roma, in garda imperiala, este relevata si de multele inscriptii in marmura, dedicate imparatilor, si pe care se aflau si numele soldatilor si unde erau precizate si locurile de origine: Aurelius Valerianus Drubeta, Antonius Bassinass Zermizegetusa, Titus Lempronius Augustus Apulum. S-a constatat ca aproape 120 de nume sunt dacice, dintre care 15, proveneau din Sarmizegetusa. Printre acestia se remarca Claudiano, centurion din cohorta a VI-a.
Mai trebuie amintit cazul lui Iulius Secondinus, natione Dacus, pretorian rechemat in serviciu, care a ajuns la varsta de 85 de ani, in conditiile in care, in acea vreme, rar se ajungea la varsta de 60 de ani.

Este o performanta chiar si in zilele noastre sa poti ajunge la varsta de 85 de ani ( speranta de viata  actuala in Romania este de undeva la 70-75 de ani ) , dar ganditi-va la acele vremuri cand ca legionar roman trebuia sa marsaluiesti uneori si cateva zile fara oprire , fara  o hrana adecvata , fara adapost de multe ori.
Gladiatorii daci au fost apreciati atat pentru vitejia si curajul lor cat si pentru rezistenta de care dadeau dovada.Mai tarziu, cand Dacia a devenit provincie romana, dacii si-au indreptat atentia mai mult catre activitatea militara, devenind membri ai garzii imperiale – pretorieni, si in garda calare – equites singulares. Inscriptiile pietrelor funerare ale soldatilor ce au apartinut garzii imperiale tin, in mod deosebit, sa aminteasca locul de origine al defunctilor; de exemplu: natione Thrax - pentru traci.
Surse :

Natione Dacus


Despre dacii care au servit ca soldati in armata romana sau chiar in admnistratia Imperiului Roman s-a vorbit din pacate prea putin din diverse motive : lipsa izvoarelor scrise , sau necunoasterea lor.
Odata cu digitalizarea si traducerea in nenumarate limbi au inceput sa fie disponibile informatii din ce in ce mai diverse despre dacii care au activat ca soldati atat in armata auxiliara a Imperiului Roman in diferite provincii care mai de care mai exotice si surprinzatoare dar si a unor daci care au servit in aparatul de stat al Imperiului Roman sau “ostateci” daci de vita nobila educati la Roma ( in acele timpuri se obisnuiau aducerea de ostateci din diferite triburi la Roma pentru a servi drept garantie ca Imperiul nu va fi atacat de triburile vecine imperiului si in acelasi timp dadea posibilitatea romanilor de a-si cunoaste mai bine vecinii si potentialii dusmani si “civilizarea” lor prin insusirea culturii si limbii latine ).